Privitor la impactul politicii Green Deal asupra economiei, cred că este bine ca lumea să știe ce este cu acest “Green Deal”. “Green Deal” sau “Pactul Ecologic European”, dacă ar fi să încercăm o traducere în română, este un set de politici inițiate de Comisia Europeană la nivelul întregii Uniuni Europene, care își propune ca, până în 2050, să devenim neutri din punct de vedere climatic. Asta ar însemna ca prin acitvitățile noastre economice (industrie, transporturi și altele) să nu mai exercităm o influență negativă asupra mediului înconjurător, adică să nu mai poluăm mediul înconjurător.
Bineînțeles, această inițiativă trebuie văzută ca un ideal, pentru că, practic, prin activitățile noastre de zi cu zi, poluarea este imposibil de evitat. Doar că trebuie să încercăm să fie la un nivel cât mai redus, iar acest set de politici exact asta își propune.
Ca un obiectiv intermediar, acest “Pact Verde” își propune o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu peste 50% până în 2030. Este un obiectiv ambițios, care necesită transformarea puternică a sectorului energetic. Astfel, țările din Uniunea Europeană trebuie să facă pași accelerați pentru renunțarea la cărbune și pentru creșterea ponderii energiei nepoluante.
În prezent, în România avem o piață energetică stabilă și interconectată, suntem un jucător important în regiune și avem cel mai echilibrat mix energetic din Uniune. Cu toate acestea, faptul că România are încă o pondere ridicată de producție de energie pe bază de cărbune, peste 25% din total, pune probleme în privința alinierii la obiectivele “Pactului Ecologic European”.
Sectorul energetic este o prioritate pentru Guvernul României și lucrăm pe mai multe paliere pentru dezvoltarea acestuia, deoarece vrem ca România să devină un lider energetic în regiunea Europei Centrale și de Sud-Est. În plus, credem că investițiile în infrastructură, inclusiv în infrastructura energetică, pot reprezenta elementul de repornire a motoarelor economiei după o situație de criză.
În acest context, noi, Guvernul României, am ajuns la concluzia că gazele naturale pot funcţiona ca o punte pentru tranziţia de la cărbune la surse regenerabile de energie. În primul rând, poluează mult mai puțin decât ceilalți combustibili fosili, undeva cu până la 40% mai puțin. În al doilea rând, gazele naturale pot fi integrate în procesele industriale, în special ca materie primă pentru produsele petrochimice. Gazele naturale și lichidele conexe reprezintă aproximativ 30% din totalul combustibililor fosili utilizați ca materie primă în industria chimică.
În plus, ne aliniem și unui context internațional favorabil. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, gazele naturale cunosc cea mai mare rată de creștere a consumului dintre toți combustibilii și au, încă, perspective foarte bune pentru viitor.
Nu în ultimul rând, căutăm să valorificăm un avantaj major de care dispunem: producţia internă de gaz care poate acoperi mai mult de 80% din consumul intern. Astfel, dependenţa de gazul din import devine mult mai mică, ceea ce ne face mai puţin expuşi la diverse situaţii ce pot apărea în context geopolitic, inclusiv la situații ce țin de fluctuații mari de preț.
Viziunea noastră în această privință este împărtășită și de instituții internaționale de prestigiu. BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare) ajută la finanţarea reţelelor pentru transportul gazelor naturale şi a centralelor electrice pe gaze naturale. BERD are și o politică în acest sens, exprimată adesea de oficiali ai aceste instituții bancare. Cu puțin timp în urmă, Charlotte Ruhe, care este director general pentru regiunea Balcanilor de Vest, spunea că “nu poţi trece de la cărbune la regenerabile fără un pas intermediar, iar gazele naturale trebuie să fie pasul intermediar”.
Mai avem pași importanți de făcut pentru a ajunge la nivelul de eficiență și competitivitate dorit. Printre pașii vizați, regăsim și creșterea ponderii regenerabilelor în consumul energetic național. La nivel European, ne-am asumat un procent curajos de peste 30% energie regenenerabilă. Asta înseamnă, inclusiv, investiții, retehnologizări, înlocuire și construcție de noi capacități, formarea resursei umane și, într-o lume interconectată, digitalizare.
LUCIAN RUSU 