Leadershipul anticipativ, competitivitatea economică și rolul României în viitorul Uniunii Europene
Participarea mea la Bucharest Leaders’ Summit – „Empowering the Future” a fost un prilej de a aduce în discuție o temă pe care o consider esențială pentru dezvoltarea României: nevoia de a trece de la un leadership care reacționează la probleme la unul care anticipează schimbările și pregătește soluții pentru viitor.
Trăim într-o perioadă în care transformările geopolitice, dezvoltarea inteligenței artificiale, schimbările economice și provocările de securitate se produc într-un ritm tot mai accelerat. Mai mult, aceste schimbări nu au loc separat, ci se influențează reciproc.
În acest context, capacitatea de a administra eficient prezentul rămâne importantă, dar nu mai este suficientă.
România are nevoie de instituții și de lideri care să privească dincolo de problemele imediate și să ia astăzi deciziile de care vom avea nevoie peste cinci, zece sau douăzeci de ani.
Un exemplu relevant este domeniul energetic.
Atunci când prețurile la energie cresc, intervenția autorităților pentru protejarea populației și a economiei reprezintă o reacție necesară.
Investițiile în noi capacități de producție, modernizarea rețelelor și diversificarea surselor de energie reprezintă un pas înainte.
Dar adevărata provocare este să anticipăm necesarul de energie al României pentru următorul deceniu, dezvoltarea noilor industrii și infrastructura de care economia va avea nevoie.
Această abordare trebuie extinsă și în alte domenii: educație, sănătate, infrastructură, cercetare, economie și securitate.
Diferența dintre administrarea prezentului și construirea viitorului este capacitatea de a anticipa, nu doar de a reacționa.
La nivel european, această schimbare de perspectivă devine tot mai importantă.
Raportul Comisiei Europene din 2025, Strategic Foresight Report – Resilience 2.0, subliniază necesitatea consolidării capacității Uniunii Europene de a anticipa riscurile și de a transforma provocările în oportunități de dezvoltare.
Europa trebuie să își consolideze industria, să accelereze inovarea, să își reducă dependențele strategice și să investească în securitate.
Dar există un principiu pe care consider că trebuie să îl apărăm: competitivitatea europeană nu trebuie construită în detrimentul coeziunii.
Negocierile privind viitorul buget al Uniunii Europene pentru perioada 2028–2034 vor avea o importanță majoră pentru România.
Avem nevoie de o Uniune Europeană mai puternică economic, dar și de politici care să continue reducerea decalajelor dintre state și regiuni.
Nu putem vorbi despre o Europă cu adevărat competitivă dacă oportunitățile de dezvoltare rămân concentrate doar în anumite economii.
România dispune de avantaje importante: resurse energetice, poziție geografică strategică, universități, specialiști, capacități de cercetare și un mediu antreprenorial cu potențial.
Problema nu este doar ce resurse avem, ci cât de bine reușim să le valorificăm.
Avem nevoie de o strategie coerentă prin care investițiile în infrastructură, energie, educație și cercetare să contribuie direct la dezvoltarea economică.
Trebuie să construim o legătură mai puternică între universități, mediul de afaceri și administrație, astfel încât rezultatele cercetării să fie transformate în produse, tehnologii și locuri de muncă bine plătite.
Din perspectiva activității mele în cadrul Comisiei pentru Afaceri Europene din Senatul României, consider că este esențial ca România să participe activ la definirea marilor priorități europene.
Nu este suficient să analizăm deciziile după ce au fost adoptate.
Trebuie să fim prezenți la masa negocierilor înainte ca aceste decizii să fie luate, cu argumente solide, expertiză și obiective naționale clare.
O altă temă importantă abordată în cadrul summitului a fost necesitatea de a privi securitatea într-un sens mai larg.
Experiența ultimilor ani ne-a demonstrat că dependențele energetice și economice pot deveni vulnerabilități strategice.
De aceea, securitatea unei țări nu depinde exclusiv de capacitatea sa militară.
Ea este susținută și de infrastructura de transport, independența energetică, reziliența economică, educație, cercetare și capacitatea instituțiilor de a colabora.
O țară puternică nu este doar cea care poate răspunde unei crize, ci și cea care investește din timp pentru a-și reduce vulnerabilitățile.
În încheierea intervenției mele la Bucharest Leaders’ Summit, am adresat o întrebare pe care cred că ar trebui să ne-o punem mai des.
Ne întrebăm, pe bună dreptate, ce poate face Europa pentru România.
Dar la fel de important este să ne întrebăm ce poate aduce România Europei.
România poate contribui la securitatea energetică europeană, la dezvoltarea infrastructurii strategice, la consolidarea industriei, la inovare și la stabilitatea regiunii.
Pentru aceasta, avem nevoie de viziune, consecvență și colaborare între instituții, mediul academic, cercetare și sectorul privat.
Viitorul României nu se construiește prin decizii izolate și nici prin soluții gândite exclusiv pentru problemele de astăzi.
Se construiește prin investiții, politici publice coerente și prin asumarea unor obiective pe termen lung.
Nu trebuie să ne mulțumim doar să ținem pasul cu schimbările. Trebuie să avem ambiția de a contribui la direcția în care acestea se produc.
Pentru că România nu este doar parte din viitorul Europei.
România are și responsabilitatea, dar mai ales potențialul, de a contribui la construirea lui.
